La sfarsitul secolului al XII-lea, Ibn Jami, medicul personal al marelui conducator musulman Saladin, a scris un tratat despre lamaie.
Si egiptenii secolului al XIV-lea cunosteau acest fruct. Majoritatea taranilor obisnuiau sa bea un vin preparat cu lamaie si miere. De-a lungul coastei egiptene meditareene, populatia consuma bautura denumita "kashkab", facuta din orz si menta fermentate, piper negru si frunze de lamai.
 

Se pare ca bautura racoritoare denumita "limonada", isi are originile in Egiptul medieval.


Desi lamaia este originara din est, iar limonada se poate foarte bine sa fi fost inventata intr-una dintre tarile estice, una dintre primele dovezi scrise ale existentei limonadei vine din Egipt.
Prima referire la lamaie in Egipt apare in cronicile poetului si pelegrinului din Persia, Nasir-i-Khusraw (1003-1061?). Comertul cu suc de lamaie a devenit considerabil in jurul anului 1104. De asemenea, exista dovezi scrise ale faptului ca in comunitatea ebraica din Cairo, intre secolele X-XIII, se consumau si comercializau sticle cu suc de lamaie, preparat cu mult zahar, sub denumirea de "qatarmizat".

Astazi lamaia este folosita peste tot in lume pentru proprietatile ei curative si racoritoare. In uz extern, are actiune cicatrizanta, antipruriginoasa.