2. Abţinerea şi recuzarea sunt reglementate pentru a vă proteja în acele cazuri în care se presupune că judecătorul nu ar fi obiectiv.



Cazurile de abţinere sunt aceleaşi  ca şi cele de recuzare, fiind prevăzute de art. 27 din Codul de procedură civilă.

 

Abţinerea este obligaţia pe care o persoană din aparatul judiciar o are atunci când a luat cunoştinţă de faptul că nu poate participa la judecata unei cauze civile.
Dacă acesta nu s-a abţinut de la soluţionarea pricinii, în calitate de parte în cauză, aveţi posibilitatea legală de a formula cerere de recuzare.

 

Astfel, puteţi solicita recuzarea unui judecător atunci când deţineţi informaţii că acesta, soţul său, ascendenţii sau descendenţii acestuia au un interes în judecarea pricinii sau când acesta este soţ, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv cu vreuna dintre părţi, sau cu avocatul sau mandatarul unei părţi, ori este căsătorit cu fratele sau sora soţului uneia dintre aceste persoane.

 

De asemenea, puteţi formula cerere de recuzare a unui judecător, în situaţia în care soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin a uneia dintre părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă,  fiind încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii.
Un alt caz de recuzare este acela când judecătorul, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care judecă sau dacă au o judecată la instanţa unde una dintre părţi este judecător.

 

Totodată, puteţi solicita recuzarea dacă deţineţi date cu privire la faptul că un judecător, este tutore sau curator al uneia dintre părţi, sau a primit de la una din părţi daruri sau făgăduieli de daruri ori există vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.

 

Cazurile de recuzare menţionate se aplică şi procurorilor, magistraţilor asistenţi şi grefierilor.
Separat de situaţiile expuse, judecătorul poate fi recuzat dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.
Nu puteţi recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia şi nu puteţi formula o nouă cerere de recuzare împotriva aceluiaşi judecător pentru aceleaşi motive.

Procedura urmată pentru a solicita recuzarea

 

Cererea de recuzare o puteţi face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte, înainte sau după începerea dezbaterilor, de îndată ce aţi luat cunoştinţă de motivele de recuzare.
Cererea trebuie motivată, în sensul că, trebuie să menţionaţi care este motivul pentru care solicitaţi recuzarea.

 

Cererea de recuzare se soluţionează de instanţa respectivă sau de instanţa ierarhic superioară. Această cerere nu poate privi decât judecătorii instanţei la care se judecă cauza dumneavoastră şi nu puteţi solicita recuzarea unei instanţe ierarhic superioare celei care vă soluţionează cauza.

 

În situaţia în care s-a admis cererea de recuzare a unui judecător, acesta nu mai poate participa la judecata pricinii. Când recuzarea a privit toţi judecătorii unei instanţe, în situaţia admiterii, cauza va fi trimisă la o instanţă de acelaşi grad.

 

Instanţa care decide asupra cererii de recuzare a unui judecător, procuror, magistrat – asistent şi grefier se pronunţă prin încheiere în sensul admiterii sau respingerii acesteia. În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedură.
Împotriva încheierii prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea şi a  încheierii prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu aveţi posibilitatea declarării vreunei căi de atac.
Încheierea prin care s-a respins recuzarea o puteţi ataca numai o dată cu fondul cauzei.


3. Strămutarea pricinilor în procesul civil

În anumite situaţii în care judecarea în bune condiţii a unei pricini este sub semnul îndoielii, legea permite transferarea pricinii la o altă instanţă decât cea care, în mod normal, ar fi competentă să o judece.
Dacă aveţi calitatea de parte într-un proces civil, aveţi posibilitatea legală de a cere transferarea cauzei la o altă instanţă.

 

Cazurile de strămutare sunt expres prevăzute de lege (art. 37 din Codul de procedură civilă).
Astfel, puteţi cere strămutarea pricinii pentru motiv de rudenie, când deţineţi date că cealaltă parte are două rude sau afini până la gradul a-IV-lea inclusiv, printre magistraţii sau asistenţii judiciari ai instanţei.

 

Pentru a solicita strămutarea, trebuie să formulaţi o cerere înainte de începerea oricărei dezbateri, pe care o veţi depune la instanţa imediat superioară celei care judecă pricina.
Un alt motiv de strămutare îl constituie bănuiala legitimă, adică situaţia când presupuneţi că judecătorul ar fi părtinitor în cauză datorită calităţii părţilor, vrăjmăşiilor locale ori împrejurării pricinii.

 

În acest caz, cererea de strămutare o puteţi formula în orice stare a pricinii şi o depuneţi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Chiar dacă în calitate de parte în proces, nu aţi cerut strămutarea pricinii, această posibilitate o are şi procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru motive de siguranţă publică. Acesta poate cere strămutarea în orice stare a pricinii, depunând cererea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

 

Trebuie cunoscut că dacă se formulează o cerere de strămutare până la soluţionarea acesteia, judecata pricinii se suspendă, iar în caz de admitere, cauza se va trimite spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad, situată într-o altă localitate.

 

Hotărârea pronunţată de instanţa investită cu soluţionarea cererii de strămutare se dă fără motivare şi împotriva acesteia nu aveţi posibilitatea declarării vreunei căi de atac. În hotărâre se menţionează în ce măsură se menţin actele îndeplinite până la acea dată de instanţa de la care se strămută cauza. În cazul în care instanţa la care s-a aflat cauza a procedat la judecarea acesteia, hotărârea pronunţată este desfiinţată ca urmare a admiterii cererii de strămutare.

                                                                                                    Sursa: Ghidul justitiabilului