Clasificarea bunurilor

Dupa  natura bunurilor si calificarea data de lege, bunurile se clasifica în bunuri imobile si bunuri mobile.



Potrivit art. 462 Cod civil, bunurile imobile – numite si bunuri nemiscatoare – sunt de trei feluri:
1.imobile prin natura lor;
2.imobile prin destinatie;
3.imobile prin obiectul la care se aplica, numite si imobile prin determinarea legii.

 

Bunurile imobile prin natura lor sunt  reglementate  în art. 463,464 si art. 465 alin. 1 Cod civil.
Art. 463 Cod civil prevede ca  „fondurile de pamânt si cla dirile sunt imobile prin natura lor”; art. 464 dispune ca „morile de vânt sau de apa, asezate pe stâlpi, sunt imobile prin natura lor”, iar conform art. 465 alin. 1 „ recoltele care înca  se tin de rada cini si fructele de pe arbori, neculese, sunt asemenea imobile”.

 

Bunurile imobile prin destinatie sunt enumerate în art. 468 – 470 Cod civil.
Potrivit art. 468 alin. 1 Cod civil, „obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinatie”, iar alin. 2 prevede ca  „sunt imobile prin destinatie, când ele s-au pus de proprietar pentru serviciul si exploatarea fondului:
- animalele afectate la cultura;
- instrumentele aratoare;
-semintele date arendasilor sau colonilor partiari;
- porumbii din porumbarie;
- lapinii tinuti pe lânga casa;
- stupii cu roi;
- pestele din izlaz (helesteie);
- teascurile, ca ldarile, alambicurile, ca zile si vasele;
- instrumentele necesare pentru exploatarea fierariilor, fabricilor de hârtie si altor uzine;
- paiele si gunoaiele”.
Imobile prin destinatie sunt si toate efectele mobiliare ce proprietarul a asezat ca tre fond în perpetuu, respectiv când aceste bunuri sunt înta rite cu ghips, var sau ciment, sau când ele nu se pot scoate fara a se strica sau deteriora partea fondului ca tre care sunt asezate.

Un bun imobil prin destinatie trebuie sa  îndeplineasca doua conditii:
1. sa existe un raport de accesorietate (de afectare) de natura fizica sau volitionala între bunul mobil si cel imobil prin natura lui, la care serveste;
2. ambele bunuri sa aiba acelasi proprietar.

 

Bunurile imobile prin obiectul la care se aplica sunt, potrivit art. 471 Cod civil, „uzufructul lucrurilor imobile, servitutile, actiunile care tind a revendica un imobil”.
Bunurile mobile numite si bunuri miscatoare sunt si ele de trei feluri, dupa  cum prevede art. 472 Cod civil:
1.bunuri mobile prin natura lor;
2.bunuri mobile prin determinarea legii;
3.bunuri mobile prin anticipatie.
Bunurile mobile prin natura lor sunt, potrivit art. 473 Cod civil, „corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât cele care se misca  de sine, precum animalele, precum si cele care nu se pot stramuta din loc decât prin o putere straina , precum sunt lucrurile neînsufletite.”

 

Bunurile mobile prin determinarea legii sunt,  conform art. 474 Cod civil, „obligatiile  si actiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare, actiunile sau interesele în companii de finante, de comert sau de industrie, chiar si când capitalul acestor companii consta  în imobile. Aceste actiuni sau interese se socot ca mobile numai în privinta fieca rui din asociati  si pe cât timp tine asociatia. Sunt asemenea mobile prin determinarea legii, veniturile perpetuee sau pe viata asupra statului sau asupra particularilor.”

 

Bunurile mobile prin anticipatie nu au reglementare legala, dar în doctrina se admite ca mobilele prin anticipatie sunt acele bunuri care, prin natura lor, sunt imobile, dar pe care partile unui act juridic le considera ca mobile în considerarea a ceea ce vor deveni. În aceasta categorie de bunuri se includ: fructele si recoltele neculese înca, arborii, materialele care rezulta din demolarea unei constructii; etc.

 

 

– cu privire la efectele posesiei: în cazul bunurilor imobile posesia poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, iar în cazul bunurilor mobile, posesia de buna  – credinta valoreaza proprietate (art. 1909 Cod civil);

 

–drepturile reale accesorii: ipoteca are ca obiect numai un bun imobil, iar gajul poate avea ca obiect numai un bun mobil;

 

–publicitatea înstrainarilor se aplica , în principal, în materia bunurilor imobile;

 

–în cazul bunurilor comune ale sotilor: în cazul înstra inarii sau grevarii unui bun imobil se cere, în mod expres, consimtamântul celuilalt sot, în timp ce în cazul înstraina rii de bunuri mobile, prin lege, se prezuma  existenta mandatului tacit reciproc (art. 35 Codul familiei);competenta teritoriala în actiunile având ca obiect un bun imobil apartine instantei în a carei raza  teritoriala se afla  bunul imobil (art. 14 Cod procedura civila), iar daca  actiunea are ca obiect un bun mobil, competenta  este instanta în a carei raza teritoriala  domiciliaza
pârâtul (art. 5 Cod procedura civila);

 

–în dreptul international privat, bunurile imobile sunt cârmuite de legea locului situarii imobilului (lex rei sitae), în timp ce bunurile mobile sunt guvernate de legea personala (lex personalis) care poate fi legea nationala (lex patriae) sau legea domiciliului ( lex domicilii).