Insolvenţa are legătură cu sumele de bani disponibile nu cu activul debitoarei.

Falimentul este o fază a procedurii insolvenţei, respectiv faza finală a acesteia care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat;

Pentru a se înţelege mai bine diferenţa dintre cele două noţiuni faliment - insolvenţă care pentru cei mai mulţi dintre neprofesioniştii dreptului par a fi sinonime trebuie reţinute următoarele:

Un debitor ajuns în stare de insolvenţă are posibilitatea , dacă întruneşte anumite condiţii expres prevăzute de lege, să intre într-o fază de reorganizare a activităţii, pe baza unui plan aprobat de creditori şi confirmat de judecătorul sindic.

Dacă activitatea astfel reorganizată este profitabilă şi permite plata tuturor creanţelor , conform termenelor şi condiţiilor stabilite în plan, atunci debitoarea iese din starea de insolvenţă, îşi menţine personalitatea juridică şi urmează a-şi desfăşura activitatea în continuare fără intervenţia administratorului judiciar sau a judecătorului sindic.

Dacă activitatea reorganizată nu respectă planul atunci debitoarea iese din faza de reorganizare şi intră în faliment. În acest moment activitatea debitoarei trece sub comanda lichidatorului judiciar, care va proceda la evaluarea bunurilor şi valorificarea lor  urmând a plăti creanţele din sumele astfel încasate.

După finalizarea procedurii de valorificare a bunurilor, debitoarea va fi radiată din registrul în care este înmatriculată, deci îşi va înceta existenţa.

Această procedură, în care este permisă faza de reorganizare se numeşte procedura generală şi se aplică următoarelor categorii de debitori:
1. societăţile comerciale;
2. societăţile cooperative;
3. organizaţiile cooperatiste;
4. societăţile agricole;
5. grupurile de interes economic;
6. orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice, cu condiţia ca aceştia să nu se
încadreze în una din situaţiile descrise anterior.
Anumitor categorii de comercianţi legea nu le recunoaşte dreptul de beneficia de faza de reorganizare, după declararea insolvenţei aceştia intrând direct în faliment. 

Această procedură este definită ca şi procedura simplificată şi se aplică următoarelor categorii de debitori:
a) comercianţi, persoane fizice, acţionând individual;
b) asociaţii familiale;
c) comercianţi care fac parte din categoriile : societăţile comerciale, societăţile cooperative; organizaţiile cooperatiste; societăţile agricole; grupurile de interes economic; orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice şi îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
1. nu deţin nici un bun în patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
3. administratorul nu poate fi găsit;
4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului;
d) debitori care fac parte din categoriile : societăţile comerciale, societăţile cooperative; organizaţiile cooperatiste; societăţile agricole; grupurile de interes economic; orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice, care nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) şi h) din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de lege;
e) societăţi comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;
f) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară prevăzută de prezenta lege.