Deosebirea între cele  două feluri de adopţie  se va manifesta numai în raporturile adoptatului şi descendenţilor săi cu rudele fireşti ; în cazul adopţiei cu efecte depline  înceteaza aceste  raporturi deci adoptatul şi descendenţii săi nu mai au vocaţie succesorală  în calitate de copii, nepoţi faţă de ascendenţii fireşti ; în schimb, în cazul adopţiei cu efecte restrânse, păstrându-se legăturile de rudenie cu familia firească, adoptatul şi descendenţii săi vor avea vocaţie succesorală, în calitate de descendenţi, faţă de ascendenţii fireşti.

 

Dacă adopţia a fost făcuta nu de către defunct, ci de copilul lui, ori alt descendent al său, adopţia va conferi vocaţie succesorală adoptatului şi descendenţilor săi la moştenirea lăsată de defunct numai dacă este cu efecte depline, căci în acest caz ei devin rude nu numai cu adoptatorul dar şi cu rudele acestuia, între care ascendentul adoptatorului care lasă moştenirea.

 

În schimb dacă adopţia a  fost cu efecte restarănse, adoptatul şi descendenţii săi nu vor avea vocaţie la moştenirea lasată de ascendentul adoptatorului, pentru ca această adopţie  nu ceează legături de rudenie cu rudele adoptatorului, printre care ascendentul lui care lasă moştenirea. În toate cazurile, adopţia va produce efectele arătate  numai dacă a fost făcuta cu scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege. Dacă adopţia s-a făcut cu scopul exclusiv, dovedit ca atare, de a crea adoptatului vocaţie succesorală la moştenirea  adoptatorului, adopţia este lovită de nulitate.

 

Dacă la moştenire sunt chemaţi doi sau mai mulţi descendenţi de gradul I, cota parte de moştenire ce se cuvine fiecaruia se stabileşte în mod egal, în funcţie de numărul lor. Tot astfel se procedeaza dacă la moştenire sunt chemaţi, în nume propriu, descendenţi de grad subsecvent.

 

În schimb dacă descendenţii de gradul II şi următoarele vin la moştenire prin reprezentare, împarţirea   se face pe tulpini şi subtulpini, principiul egalităţii aplicându-se numai între ramurile din aceeaşi tulpină. Descendenţii mai îndepartaţi în grad şi care nu beneficiază de reprezentare sunt excluşi de la moştenire.

 

Dacă alături de descendenţi, la moştenire este chemat şi soţul supravieţuitor al defunctului, se stabileste, mai întâi, cota ce se cuvine acestua şi restul se împarte între descendenţi după regulile stabilite.

 

Descendenţii pot veni la moştenire, în nume propriu sau prin reprezentare. Ei sunt moştenitori rezervatari, astfel încât liberalităţile făcute de defunct prin care se aduce atingere rezervei lor sunt supuse reducţiunii. De asemenea, ei sunt moştenitori sezinari, având posibilitatea juridică de a intra în stăpânirea moştenirii fără atestarea prealabilă a calitaţii de moştenitor. Ei sunt obligaţi să raporteze donaţiile primite de la cel care lasă moştenirea, dacă donaţia nu a fost făcută cu scutire de raport.