Pentru a avea dreptul la moştenire soţul supravieţuitor  trebuie să îndeplinească în afara condiţiilor generale ale dreptului la moştenirea legală, o condiţie specială: să aibă calitatea de soţ la data deschiderii moştenirii.

Dacă soţul supravieţuitor a avut această calitate la data deschiderii succesiunii, nu are importanţă durata căsătoriei cu defunctul, starea material[ sau sexul soţului supravieţuitor, dacă au avut sau nu copii ori dacă convieţuiau la data dechiderii moştenirii sau erau desparţiţi în fapt, indiferent din vina căruia dintre soţi.

Aşa cum domiciliul separat  al soţilor nu influenţează raporturile patrimoniale dintre soţi în timpul vieţii, nu poate influenţa nici dreptul la moştenire a soţului supravieţuitor după moartea unuia dintre ei.


În schimb convieţuirea a două persoane de sex diferit ( oricăt de durabilă ar fi fost, nu conferă vocaţie succesorală legală concubinului supravieţuitor).

În caz de divorţ căsătoria este desfacută din ziua când hotărârea judecatorească prin care a fost pronunţată a rămas irevocabilă. Până la această dată calitatea de soţ se  păstrează, chiar dacă moartea a intervenit în cursul procesului, eventual chiar după pronunţarea divorţului, dar înainte ca hotarărea să fi devenit irevocabilă. În această situaţie efectele divorţului nu se mai produc, căsătoria încetand prin moarte, soţul supravieţuitor urmând să moştenească.

Soluţia dreptului la moştenire se impune întrucât art.39 alin.1 din C. Familiei, are caracter iperativ. Pe de altă parte, ea se justifică prin aceea ca până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorţ, nu se cunoaşte soarta raportului juridic litigioase dintre soţi dedus judecăţii; poate interveni împăcarea părţilor în cursul procesului, admiterea sau respingera acţiunii, atacarea în apel şi cu recurs a hotărârii pronunţate înainte de a fi ramas definitivă şi irevocabilă etc.

În caz de nuliate absolută sau relativă, căsătoria se desfiinţează cu efect retroctiv încât  problema unor drepturi sucesorale nu se mai pune, chiar dacă hotărârea judecatoreasca prin care s-a constatat nulitatea sau s-a anulat căsîtoria a intervenit ulterior decesului unuia dintre soţi. Calitatea de soţ pe care  soţul supravieţuitor  o avusese la data deschiderii succesiunii se desfiinţează cu efect retroactiv.

În mod excepţional, art.23 din Codul familiei, care consacră instituţia căsătoriei putative, prevede ca soţul care a fost de bună credinţă la incheierea căsătoriei declarată nulă sau anulată păstrează, până la data când hotărârea instanţei judecatoreşti rămâne definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă. Drept urmare, dăcă decesul unuia dintre soţi s-a produs înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de declarare  sau de pronunţare a nulităţii, iar soţul supravieţuitor a fost de bună credinţă la încheierea căsătoriei, el va putea veni la moştenire, fiindcă păstrează calitatea de soş pe care a avut-o la deschiderea succesiunii. În schimb dacă soţul supravieţuitor nu a fost de bună credintă, nu va moşteni, pierzând calitatea de soţ cu efecte retroactive.

Dacă moartea unuia dintre soţi intervine după ramanerea defintiva a hotătrârii de desfiinţare a căsătoriei, nici unul dintre soţi, fie şi de bună credintă, nu va mai putea moşteni, neavând calitatea de soţ; în materie de moştenire căsătoria putativă produce efecte numai pe perioada de la încheierea căsătoriei şi până la rămânerea definitivă a hotărârii de desfiinţare a ei( de declarare a nulităţii sau anularea ei).

În cazul decesului unuia dintre soţi, prima problemă ce trebuie rezolvată pentru stabilirea drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor, iar dacă există şi alti moştenitori (nu numai alţi moştenitori deoarece soţul supravietuitor nu vrea sau nu poate veni la moştenire) şi pentru stabilirea drepturilor succesorale ale acestora, este determninarea masei succesorale, adică adrepturilor şi obligaţiilor care o compun.  În afara bunurilor proprii care au aparţinut soţului defunct şi care evident, intră în masa sucesorală, şi în afara bunurilor proprii aparţinand soţului supravietuitor şi care nu intra în masa succesorală, exista bunurile care aparţin în codevălmaşie ambilor soţi.

Întrucât  la moartea unuia dintre soţi comunitatea de bunuri  înceteaza, trebuie să se determine partea cuvenita soţului defunct din aceasta comunitate, care urmează să intre în masa succesorală, soţul supravieţuitor culegand partea ce i se cuvine din comunitate nu în calitate de moştenitor, ci în calitatea sa de codevălmaş, adică titular asupra comunitatii. Astfel fiind, recunoaşterea acestui drept asupra comunităţii de bunuri dintre soţi, nu depinde de regulile care guvernează materia dreptului sucesoral. Soţul supravieţuitor are drepturi asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei cu defunctul în temeiul Codului familiei, a raporturilor de familie, iar nu ca moştenitor.
    

Asupra masei succesorale determinate potrivit celor arătate, respectiv asupra unor bunuri din aceasta masă, Legea 319/1944 recunoaşte soţului supravieţuitor următoarele categorii de drepturi:
•Un drept de moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali sau în lipsa rudelor din cele patru clase;
•Un drept de moştenire asupra mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă;
•Un drept temporar de abitaţie asupra casei de locuit.

Soţul supravieţuitor nu face parte din nici o clasă de moştenitori legali, dar concurează cu oricare clasă chemată la moştenire. Înseamna ca el nici nu este înlăturat nici nu înlătură de la moştenire rudele defunctului, indiferent din ce clasă fac ele parte.
Astfel find, legea nr.319/1944 acordă soţului supravieţuitor o cota parte din masa sucesorală a cărei mărime variază în functie de clasa (subclasa) de moştenitori cu care vine în concurs:
a)în concurs cu descendenţii defunctului (clasa I ), indiferent de numărul lor, soţul supravieţuitor are dreptul la ¼ din moştenire;
b)în concurs cu ascendenţii privilegiaţi, indiferent de numărul lor, care vin la moştenire împreună cu colateralii privilegiaţi, de asemenea indiferent de numărul lor, soţul supravieţuitor are dreptul la 1/3 din moştenire;
c)dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai  cu colaterali privilegiaţi, în ambele cazuri indiferent de numărul lor, el culege 1/2 din moştenire.
d)în concurs cu ascendenţii ordinari sau cu colateralii ordinari, în ambele cazuri indiferent de numărul lor, soţul supravieţuitor are dreptul, invariabil, la ¾ din moştenire;
e)în lipsa rudelor din cele patru clase, soţul supravieţuitor culege întreaga masă succesorală lăsată de soţul decedat.
         
Dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire împreună cu rudele defunctului, stabilirea cotei ce i se cuvine se face cu întâietate fată de stabilirea cotelor moştenitorilor cu care concurează.
În toate cazurile, se ţine seama, pentru stabilirea părţii sucesorale a soţului supravieţuitor, numai de rudele împreuna cu care el vine la succesiune, deci care moştenesc efectiv, adică nu sunt renunţători, nedemni sau exheredaţi. Însă lipsa lor influenţează cota soţului supravieţuitor numai dacă este totală în cadrul clasei sau subclasei respective.

În legatură cu drepturile soţului supravieţuitor în concurs cu diferitele clase de moştenitori legali se pun două probleme speciale referitoare la:

a) ipoteza existenţei a două sau mai multe persoane care pretind drepturi succesorale în calitate de soţi supravieţuitori(bigamie, poligamie);
b)ipoteza în care soţul supravieţuitor concureaza cu două sau mai multe clase  de moştenitori legali.

În caz de bigamie, moştenirea lăsată de defunctul bigam sau cota parte din aceasta moştenire prevazută de lege în favoarea soţului supravieţuitor în concurs cu diferitele clase de moştenitori legali, se împarte în mod egal între soţul din căsătoria valabilă şi sotul inocent din căsătoria nula, ei fiind deopotrivă, de bună credintă.

Problema concursului soţului supravieţuitor cu două clase  de moştenitori legali se pune numai în caz de exheredare a unor moştenitori legali rezervatari, în caz de exheredare a unor moştenitori legali nerezervatari problema nu se pune, pentru ca ei nu vin la succesiune, aşa încât cota soţului supravieţuitor se stabileşte în raport cu moştenitorii cu care concurează efectiv ( de exemplu, părinţii defunctului, caz în care soţul supravieţuitor are dreptul la ½ din moştenire, iar nu 1/3 cât at fi avut şi în prezenţa şi a fraţilor defunctului).
         
Dacă au fost exheredaţi părinţii defunctului, ei culeg totuşi rezerva în calitate de moştenitori legali rezervatari, asfel încât la stabilirea cotei cuvenite soţului supravieţuitor trebuie să se ţină seama şi de prezenţa lor. Rezultă că dacă exista moştenitori din subclasa colateralilor privilegiaţi soţul supravietuitor va primi 1/3 din moştenire, deşi ascendenţii privilegiaţi au fost exheredaţi.
       
Cota parte recunoscuta soţului supravieţuitor prin legea 319/1944, fără modificarea expresa din Codul civil, modifică implicit dar inevitabil, părţile cuvenite rudelor defunctului cu care vine în concurs. Asfel în prezenţa  soţului supravieţuitor, descendenţii defunctului împart între ei în părţi egale sau pe tulpini, nu moştenirea vizată de Codul civil., ci numai ¾ din moştenire, adică ceea ce rămâne după defalcarea cotei cuvenite soţului supravieţuitor în caz contrar ar trebui admis că legea a dispus de cinci pătrimi, deşi masa succesorală nu are decât patru pătrimi. Tot asfel dacă soţul supravieţuitor concurează cu rudele din clasa a III-a sau a IV-a  de moştenitori legali, el culege ¾ din moştenire, iar aceştia numai ¼.
        
Soţul supravieţuitor poate veni la moştenire numai în nume propriu (neputand veni la moştenire prin reprezentare şi nici nu poate fi reprezentat) şi nu este moştenitor sezinar, în schimb este moştenitor rezervatar, iar dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului (clasa I de moştenitori legali) este obligat şi la raportul donatiilor primite de la soţul decedat.

                                                                                                    Consilier juridic Andreea Zamfiroiu