În transportul de persoane capacitatea călătorului este, în genere, nesemnificativă, deoarece în mod frecvent copiii (elevii) sub vârsta de 18 ani folosesc mijloacele urbane de transport în comun.


Se consideră că, la fel ca micile cumpărături zilnice, atare transporturi sunt acte uzuale ale vieţii curente.

 

Pentru a fi valabil, consimţământul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
– să emane de la o persoană cu discernământ;
– să fie dat cu intenţia de a produce efecte juridice;
– să fie exteriorizat;
– să nu fie alterat de vreun viciu (eroare, dol, violenţă).
În materie de transport, cărăuşul, îndeplinind un serviciu de interes general, se află în stare de ofertă permanentă faţă de public.
Clientela formează o entitate globală, cu un număr neidentificat de persoane ce recurg, pe baza unei asemenea oferte, la prestaţiile cărăuşului.
Acceptarea, pe care o exprimă călătorul sau expeditorul, constă practic într-o simplă adeziune.
Preţul contractului, de cele mai multe ori, nu este negociabil, cu excepţia transportului ocazional. Tarifele cărăuşului, aduse la cunoştinţa publicului, sunt obligatorii, excluzând reduceri consimţite de la caz la caz.
Transportul de persoane sau de mărfuri se efectuează, aşadar, pe temeiul aşa-numitelor contracte de glişeu.

 

Obiectul contractului este supus dispoziţiilor de drept comun ale art.962-965 Cod civil şi constă în obligaţiile la care se angajează părţile în cauză.
Ca orice obiect al unui act juridic, şi obiectul contractului de transport trebuie să întrunească anumite condiţii de validitate şi anume:
– să existe;
– să fie în circuitul civil;
– să fie determinat sau determinabil;
– să fie posibil;
– să fie în conformitate cu legea;
– să fie un fapt personal al celui care se obligă.
Va fi nul acel contract care are ca obiect transportul unui lucru imposibil de executat sau transportul unor lucruri pentru care există o interdicţie absolută.
Transportul trebuie să fie determinat sau determinabil în elementele sale caracteristice şi anume:
– obiectul ce urmează a fi transportat;
– staţia de încărcare;
– staţia de destinaţie;
– ruta.

 

Cauza contractului de transport este o condiţie de validitate a acestuia.
Cauza contractului de transport trebuie să existe, să fie reală şi nu falsă, să fie licită şi morală.

 

 

Contractul de transport se încheie, de regulă, prin simplul acord de voinţă al părţilor, însă dovada încheierii lui se face printr-un înscris (scrisoare de trăsură, bilet sau legitimaţie de călătorie).
În cazul contractului de transport mărfuri, cu excepţia celui maritim, contractul nu este valabil încheiat decât prin predarea efectivă a mărfurilor, el având astfel un caracter real.

 

Forma scrisă a contractului de transport este cerută ad probationem.
Pentru uşurarea operaţiunii de închiriere a mijloacelor de transport, pentru fiecare fel de contract de transport, în funcţie de mijlocul folosit, sunt puse la dispoziţia clientelei formulare tipizate, care urmează a fi completate şi semnate de către părţi.

 

Forma, conţinutul şi denumirea documentelor de transport variază de la o categorie la alta de transport: scrisoare de trăsură în transporturile pe cale ferată şi cel fluvial, scrisoare de transport auto, scrisoare de transport aerian şi comosament în transportul maritim.
Un ultim aspect al condiţiilor de formă priveşte numărul minim de exemplare în care se materializează contractul de transport. În transporturile de mărfuri trebuie întocmite cel puţin două exemplare, unul fiind original. Acesta este rezervat cărăuşului spre a însoţi, de regulă, marfa de-a lungul itinerarului, pe când duplicatul se remite expeditorului.

 

Art.1179 Cod civil prevede în alin.1 că „actele sub semnătură privată, care cuprind convenţii sinalagmatice, nu sunt valabile dacă nu s-au făcut în atâtea exemplare originale câte sunt părţi cu interes contrar”. În completare, alin.2 din acelaşi articol precizează că „este de ajuns un singur exemplar pentru toate persoanele care au acelaşi interes”, precum de exemplu cărăuşii succesivi în cadrul unui transport internaţional de mărfuri, executat de reţele de căi ferate diferite, pe teritoriul fiecărui stat de parcurs.

 

In transportul feroviar de persoane contractul ia forma unei legitimaţii de călătorie, aflată în posesia pasagerului în cauză. Cerinţa dublului exemplar suferă o simplicare din motive explicabile, dat fiind numărul imens al călătorilor. Biletul faceprin el însuşi dovada obligaţiilor asumate de cărăuş, fiindu-i opozabil fără să mai fie necesară vreo confruntare cu un alt exemplar.

 

În cazul contractelor verbale de transport cum ar fi cele încheiate cu camionagii individuali şi uneori cu taximetriştii, deşi aceştia eliberează, la cerere notă scrisă pentru decontare, dovada contractului de transport poate fi administrată prin toate mijloacele de probă admise de art.46 Codcomercial (acte autentice sau sub semnătură privată, facturi, corespondenţă, telegrame, registrele părţilor, martori).