Firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează.


Aşadar, noţiunea de „firmă” are un sens mai larg, anume se referă nu numai denumirea societăţilor comerciale, ci şi numele comercianţilor persoane fizice. Totuşi, pentru societăţile comerciale, se poate spune că termenul de „denumire” este sinonim cu cel de „firmă”.

 

Legea nr. 26/1990 prevede cerinţe comune privind denumirea societăţilor comerciale şi cerinţe specifice diferitelor forme de societăţi comerciale.
Denumirea societăţii în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, cu menţiunea „societate în nume colectiv”, scrisă în întregime. Dacă numele unei persoane străine de societate figurează, cu consimţământul său, în firma unei societăţi în nume colectiv, aceasta devine răspunzătoare, nelimitat şi solidar, de toate obligaţiile societăţii.

 

Denumirea unei societăţi în comandită simplă trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţii comanditaţi, cu menţiunea „societate în comandită”, scrisă în întregime. Dacă numele unei terţe persoane străine de societate sau al unui asociat comanditar figurează, cu consimţământul său, în firma unei societăţi în comandită, aceasta devine răspunzătoare, nelimitat şi solidar, de toate obligaţiile societăţii.

 

Din denumirea societăţii cu răspundere limitată poate face parte şi numele unui asociat, dar denumirea trebuie să reflecte obiectul de activitate al societăţii şi va fi însoţită de menţiunea, scrisă în întregime, „societate cu răspundere limitată” sau „S.R.L.”.

 

La societăţile pe acţiuni şi la cele în comandită pe acţiuni nu există nici o restricţie, doar cerinţa ca denumirea să fie însoţită de menţiunea, scrisă în întregime, „societate pe acţiuni” sau „S.A.” ori, după caz, „societate în comandită pe acţiuni”.

 

Firmele tuturor societăţilor comerciale trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:
– să fie disponibilă, adică susceptibilă de a fi apropriată de un comerciant. Firma este disponibilă atunci când nu aparţine altui comerciant, prin înregistrarea ei anterioară în Registrul Comerţului, pentru acelaşi obiect social şi pentru aceeaşi arie teritorială de activitate;
– să fie distinctivă, ceea ce presupune ca firma respectivă să constea într-o denumire specifică, care să nu fie generică sau uzuală, şi nici identică sau similară cu alte firme înregistrate anterior în Registrul Comerţului, pentru acelaşi obiect social şi pentru aceeaşi arie teritorială de activitate. De asemenea, nici o firmă nu va putea cuprinde o denumire întrebuinţată de comercianţii din sectorul public.
Orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente. Când o firmă nouă este asemănătoare cu o alta, trebuie să se adauge o menţiune care să o deosebească de aceasta fie prin desemnarea mai precisă a persoanei, fie prin indicarea felului de comerţ exercitat sau în orice alt mod;
– să fie licită, întrucât în virtutea principiilor generale nu se poate înregistra o firmă care ar încălca o dispoziţie imperativă a legii privind ordinea publică sau bunele moravuri şi, în general, limitele concurenţei loiale;
– să fie scrisă, în primul rând, în limba română, ceea ce nu înseamnă însă că firmele trebuie să fie scrise în mod obligatoriu în limba română, ci doar în mod prioritar.

 

Pentru a evita ca denumirile societăţilor nou înregistrare să producă confuzie cu cele anterior înregistrate, Registrul Comerţului, înainte de întocmirea actelor constitutive sau, după caz, de modificare a firmei, verifică la cerere disponibilitatea respectivei denumiri. În cazul în care firma pentru care s-a solicitat verificarea disponibilităţii îndeplineşte condiţiile legii, oficiul Registrului Comerţului eliberează dovada rezervării acesteia, valabilă pentru o perioadă de cel mult 3 luni de la data înregistrării cererii. Dovada va fi lista conţinând firmele anterioare identice sau similare celei rezervate.

 

Efectul rezervării este acela că, în acest interval de timp, de 3 luni, nici o altă nouă societate comercială nu va putea să se înregistreze cu această denumire. La expirarea duratei de valabilitate a dovezii, aceasta nu mai produce efecte, dacă societatea comercială pentru care a fost solicitată nu s-a înmatriculat.

 

Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei se dobândeşte la înmatricularea societăţii şi încetează la radierea societăţii.
Acest drept nu se poate înstrăina decât împreună cu fondul de comerţ la care este întrebuinţată. Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerţ va putea să continue activitatea sub firma anterioară, care cuprinde numele unui comerciant, persoană fizică, sau al unui asociat, cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor.

 

Păstrarea firmei precedente este permisă societăţii pe acţiuni, celei în comandită pe acţiuni, sau societăţii cu răspundere limitată, fără cerinţa menţionării raportului de succesiune.

 

b. Sediul este al doilea element obligatoriu de identificare, care constă în indicarea unui anumit loc stabilit, în condiţiile legii, cu această semnificaţie.
În afara sediului principal, o societate poate avea şi sedii secundare, care însă trebuie să fie înregistrate la Registrul Comerţului.

 

c. Emblema este un semn distinctiv sau o denumire care deosebeşte o societate comercială de alte societăţi comerciale. Spre deosebire de denumire, emblema nu este un atribut de identificare obligatoriu, ci numai opţional.
La fel ca şi firma, emblema trebuie să îndeplinească anumite condiţii, comune tuturor societăţilor comerciale:
–să fie disponibilă;
–să fie distinctivă. Orice emblemă va trebui să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi registru al comerţului, pentru acelaşi fel de comerţ, precum şi de emblemele altor comercianţi de pe piaţa unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea;
–să fie licită;
–să fie însoţită în mod vizibil de firma comerciantului. Dacă emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisă cu litere de mărimea a cel puţin jumătate din mărimea literelor cu care este scrisă emblema;
–să fie scrisă, în primul rând, în limba română.
Ca în cazul firmei, Registrul Comerţului eliberează la cerere o dovadă de rezervare a emblemei, cu durată de valabilitate de 3 luni.
Dreptul de folosinţă exclusivă asupra emblemei se dobândeşte prin înregistrarea ei la Registrul Comerţului, care poate fi ulterioară înmatriculării societăţii, şi încetează la radierea menţiunii referitoare la emblemă sau la radierea societăţii comerciale din registrul comerţului.
Transmiterea dreptului de folosinţă exclusivă asupra emblemei se poate face, în principiu, separat de fondul de comerţ. Dacă însă emblema coincide cu firma, se va urma regimul juridic al transmiterii firmei.