Strâns legat de aplicarea obligatorie a contractelor colective de muncă, cu alte cuvinte, de executarea acestora în condiţii bune, se pune problema interpretării corecte a acestora.



Pornind de la faptul că nici legea cadru (Legea nr. 130/1996), nici Codul muncii nu conţin prevederi exprese privind modul de interpretare a contractelor colective de muncă, se desprinde concluzia că acele clauze neclare, care ridică probleme de aplicare, pot fi interpretate astfel:
– prin acordul părţilor, ca expresie a egalităţii şi independenţei acestora, izvorâte din libertatea contractuală;
– prin aplicarea regulilor de drept comun22 prevăzute în Codul civil.
În mod firesc, în cazul în care între părţi nu se ajunge la un acord, prin nici una dintre căile de interpretare menţionate, părţile (sau numai una dintre ele) pot sesiza instanţa de judecată în vederea unei interpretări judiciare.

 

 

 

Potrivit prevederilor art. 244 din Codul muncii şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate de către părţi, pe timpul cât acesta este în executare.
Modificările contractelor colective de muncă trebuie făcute tot în scris (ad validitatem) şi urmează procedura de înregistrare stabilită pentru contractul colectiv de muncă respectiv (efectele modificărilor producându- se de la data înregistrării lor sau de la o dată ulterioară stabilită de părţi).
În mod firesc, dat fiind caracterul de izvor de drept al contractelor colective de muncă (din treaptă în treaptă, precum şi pentru contractele individuale de muncă), în măsura în care modificările unui contract colectiv de muncă impun acest lucru, se va pune de acord cu acestea şi conţinutul contractelor colective de muncă de la niveluri inferioare, precum şi al contractelor individuale de muncă.

 

Suspendarea contractului colectiv de muncă înseamnă o încetare temporară a executării acestuia.
Legea nr. 130/1996 reglementează în mod expres (art. 32) suspendarea contractului colectiv de muncă pe durata grevei, dacă nu mai este posibilă continuarea activităţii de către salariaţii care nu participă la grevă.
În mod firesc, ca expresie a principiului libertăţii contractuale, în afara suspendării legale la care am făcut referire, contractul colectiv de muncă poate fi suspendat şi prin acordul de voinţă al părţilor sau în caz de forţă majoră (în cazul producerii unor evenimente care determină încetarea activităţii unităţii).
În toate situaţiile de suspendare a contractului colectiv de muncă, se poate întâlni, după caz, suspendarea executării întregului contract sau numai a unor clauze ale acestuia.

 

Conform prevederilor art. 245 din codul muncii şi art. 33 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă încetează:
– la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părţile nu convin prelungirea aplicării acestuia;
– la data dizolvării sau lichidării judiciare a angajatorului;
– prin acordul părţilor.
Potrivit prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă poate înceta şi la reorganizarea persoanei juridice, în raport cu modalitatea specifică în care are loc reorganizarea.
În funcţie de modalitatea de reorganizare a persoanei juridice, încetarea contractului colectiv de muncă se produce astfel:
a) dacă fuzionează două sau mai multe persoane juridice (practic, apare o nouă persoană juridică) contractele colective de muncă încheiate la nivelul acestor angajatori încetează şi se poate încheia un nou contract colectiv de muncă în cadrul persoanei juridice rezultate în urma fuziunii (comasării);
b) în cazul în care o persoană juridică absoarbe una sau mai multe persoane juridice, încetează contractele colective din cadrul unităţilor absorbite şi continuă să producă efecte contractul colectiv din cadrul unităţii absorbante;
c) în cazul în care are loc o diviziune parţială a unei persoane juridice, încetează efectele contractului colectiv de muncă pentru unitatea care a rezultat în urma divizării parţiale, contractul colectiv de muncă iniţial rămânând în vigoare pentru unitatea care s-a divizat;
d) în cazul în care are loc o diviziune totală a unei persoane juridice, încetează contractul colectiv de muncă din unitatea care s-a divizat total şi se pot încheia contracte colective de muncă în unităţile care au rezultat ca urmare a divizării totale.
În afara acestor situaţii, în literatura juridică s-a pus problema încetării contractului colectiv de muncă în cazul în care una dintre părţi îşi pierde reprezentativitatea. Ne raliem opiniei potrivit căreia reprezentativitatea părţilor este cerută numai la încheierea contractului colectiv de muncă. O altfel de interpretare, ar aduce atingere principiului stabilităţii raporturilor juridice de muncă.
Se impune menţionat şi faptul că, în cazul contractelor colective de muncă, nu poate opera încetarea prin denunţare unilaterală.
În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 130/1996, atât încetarea, cât şi suspendarea contractului colectiv de muncă se notifică, în termen de 5 zile, organului la care acesta a fost depus pentru înregistrare.