A.


Greva de avertisment – are caracter preventiv şi nu poate avea o durată mai mare de 2 ore (dacă se face cu încetarea lucrului).
Potrivit legii, această grevă trebuie să preceadă cu cel puţin 5 zile greva propriu-zisă.

B. Greva de solidaritate
Conform prevederilor art. 45 din legea nr. 168/1999, greva de solidaritate poate fi declarată pentru susţinerea revendicărilor salariaţilor din alte unităţi.
Condiţiile legale în care poate fi declarată greva de solidaritate sunt:
– hotărârea de declanşare a grevei să fie luată în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute în cazul unei greve propriu-zise (cu acordul a cel puţin 1/2 din numărul membrilor sindicatelor respective);
– salariaţii faţă de care se manifestă solidaritatea să fie ei înşişi în grevă;
– organizaţiile sindicale care declară greva de solidaritate să fie afiliate la aceeaşi federaţie sau confederaţie sindicală cu sindicatul faţă de care se manifestă solidaritatea;
– să nu aibă o durată mai mare de o zi şi să fie comunicată conducerii unităţii data declanşării, în scris, cu cel puţin 48 de ore înainte.
De menţionat că legea interzice, în mod expres, declararea unor greve de solidaritate în unităţile în care nu există organizaţii sindicale reprezentative.

C. Greva propriu-zisă
În literatura juridică, după practica ultimilor ani şi experienţa existentă în alte ţări, se arată că grevele propriu-zise pot fi:
– totale sau parţiale (în raport cu numărul de salariaţi participanţi);
– nelimitate în timp (până la soluţionarea revendicărilor) sau limitate (în sensul că li se precizează de la început durata);
– organizate (de regulă, de către sindicate) sau spontane;
– perlate (nu se opreşte lucrul, dar activitatea se desfăşoară într-un ritm lent);
– de zel (prin accelerarea ritmului de lucru sau cu respectarea exagerată a normativelor, până la limita absurdului);
– turnante (munca se opreşte succesiv şi alternativ în diferite sectoare ale unităţii);
– tromboză sau buşon (oprirea lucrului într-un loc de muncă cu rol cheie în procesul de producţie);
– japoneză (cu purtarea unor însemne distinctive pe timpul lucrului);
– cu ocuparea sau fără ocuparea locului de muncă;
– profesională;
– mixte (profesionale şi politice);
– politice.
În raport de respectarea sau nerespectarea prevederilor legale în domeniu, grevele pot fi licite sau ilicite. Sunt considerate greve ilicite grevele de zel, perlate, tromboză şi turnante, întrucât salariaţii îşi execută îndatoririle cu încălcarea atribuţiilor funcţionale.
Greva spontană este ilegală întrucât încalcă prevederile art. 41 din Legea nr. 168/1999 de a înştiinţa conducerea unităţii cu 48 de ore înainte despre declanşarea ei.
Greva politică este ilegală, întrucât conform prevederilor constituţionale, la care am făcut referire şi ale Legii nr. 168/1999, grevele pot fi declarate numai pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor.

III.Exercitarea dreptului la grevă
Conform prevederilor legale, participarea salariaţilor la grevă este liberă, în sensul că nimeni nu poate fi obligat să participe la grevă sau să nu participe la grevă.
Pornind de la prevederile art. 43 alin. (2) din Constituţia României, conform cărora legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării dreptului la grevă, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate, Legea nr. 168/1999 cuprinde anumite interdicţii sau limitări ale acestui drept.
Conform prevederilor art. 63 din Legea nr. 168/1999, nu pot declara grevă: procurorii, judecătorii, personalul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi al unităţilor din subordinea acestor ministere, personalul Serviciului Român de Informaţii, al Serviciului de Informaţii Externe, al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, personalul militar încadrat în Ministerul Justiţiei, precum şi cel din unităţile din subordinea acestuia.
Menţiunea care se impune în legătură cu acest text de lege este că, spre deosebire de interdicţia de a se constitui în organizaţii sindicale, care vizează numai personalul militar din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, interdicţia de a declara grevă vizează întregul personal din aceste instituţii, indiferent dacă, potrivit legii, se poate sau nu constitui în sindicate.
De asemenea, nu poate declara grevă personalul din transporturile aeriene, navale, terestre de orice fel, din momentul plecării în misiune şi până la terminarea acesteia.
Potrivit prevederilor art. 65 din legea cadru, personalul îmbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion românesc poate declara grevă numai cu respectarea normelor stabilite prin convenţii internaţionale ratificate de statul român.
O altă limitare a dreptului la grevă este prevăzută la art. 66 din lege, în sensul că în unităţile sanitare şi de asistenţă socială, de telecomunicaţii, ale radioului şi televiziunii publice, în unităţile de transporturi pe căile ferate, inclusiv pentru gardienii feroviari, în unităţile care asigură transportul în comun şi salubrizarea localităţilor, precum şi aprovizionarea populaţiei cu gaze, energie electrică, apă şi căldură, greva este permisă cu condiţia ca organizatorii şi conducătorii grevei să asigure serviciile esenţiale, dar nu mai puţin de o treime din activitatea normală, cu satisfacerea necesităţilor minime de viaţă ale comunităţilor locale.