Contractele colective de muncă încheiate la nivelul grupurilor de unităţi, al ramurilor de activitate sau la nivel naţional se depun şi se înregistrează la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.



Potrivit legii, contractul colectiv de muncă produce efecte (intră în vigoare) de la data înregistrării, cu excepţia cazului în care părţile convin asupra unei date ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 136/1996, contractele colective de muncă nu vor fi înregistrate de către instituţiile depozitare dacă:
– nu cuprind precizări privind unităţile în care urmează să se aplice clauzele negociate;
– părţile nu fac dovada îndeplinirii cerinţelor de reprezentativitate;
– nu sunt semnate de către toţi reprezentanţii părţilor la negociere.

 

Cu privire la ultima cauză de neînregistrare a contractelor colective de muncă, pe cale de excepţie, legea prevede că acestea vor fi înregistrate fără semnătura tuturor reprezentanţilor părţilor, dacă:
a) unele asociaţii patronale reprezentative sau organizaţii sindicale reprezentative au fost invitate la negociere şi nu s-au prezentat;
b) unele asociaţii patronale reprezentative sau organizaţii sindicale reprezentative au participat la negocieri, au fost de acord cu clauzele negociate, dar refuză semnarea contractelor, situaţie care să rezulte din actele depuse de părţi.
În situaţia în care părţile (sau numai una dintre acestea) apreciază că refuzul organelor abilitate de a înregistra contractul colectiv de muncă nu are temei legal, acestea se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ16.
Legea abilitează Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, precum şi direcţiile teritoriale subordonate acestui minister să vegheze (verifice) ca în contractele colective de muncă să nu existe clauze contrare prevederilor legale sau contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior, însă această abilitare se exercită în condiţiile şi limitele legii.
Până la înlocuirea clauzelor ilegale de către părţi, acestea sunt lovite de nulitate absolută şi înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în
lege sau, după caz, în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.

 

 

 

 

Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă, potrivit principiului libertăţii contractuale, exprimă voinţa părţilor, stabilită în urma negocierii colective, pe baza condiţiilor concrete şi a resurselor existente.
Această voinţă este, însă, stabilită între nişte limite legale. În afara acestor limite, clauzele contractului sunt lovite, după cum am arătat,
de nulitate absolută (care se constată de către instanţa competentă, la cererea părţii interesate).

 

Clauzele contractelor colective de muncă sunt lovite de nulitate absolută atunci când sunt contrare ordinii publice, stabilesc drepturi inferioare faţă de normele legale şi clauzele contractelor colective de la nivel superior ori prin care se depăşeşte maximul legal admis al obligaţiilor pentru salariaţi.

Contractele colective de muncă pot conţine clauze în acord cu prevederile legale şi ale contractelor colective încheiate la nivel superior sau neprevăzute de acestea.

 

Contractele colective de muncă trebuie să cuprindă cel puţin următoartele aspecte:
– salarizarea personalului (în partea destinată de lege a fi negociată)

– durata timpului de lucru;
– stabilirea programului de lucru;
– condiţiile de muncă.

 

În conformitate cu prevederile art. 241 alin. (1) din Codul muncii şi ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective
de muncă produc efecte, astfel:
a) pentru toţi salariaţii angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel (indiferent de data angajării) – este o expresie concretă a caracterului normativ al contractelor colective de muncă;
b) pentru toţi salariaţii încadraţi la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori, pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toţi salariaţii încadraţi la angajatorii din ramura de activitate, pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
d) pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ţară, în cazul contractului colectiv de muncă încheiat la nivel naţional.

 

Aceste contracte colective de muncă nu se substituie contractelor individuale de muncă. Drepturile şi obligaţiile individuale ale unui salariat se stabilesc prin contractul individual de muncă (în acord cu prevederile legale şi clauzele contractului colectiv de muncă aplicabil).