II.Dreptul procesual penal si dreptul penal
Dreptul penal se transpune în realitatea obiectiva prin intermediul normelor dreptului procesual penal, întrucât, fara organizarea si desfasurarea unui proces, normele de drept penal sunt fara aplicare.


La rândul sau, dreptul procesual penal fara dreptul penal ar fi lipsit de continut, deoarece normele penale stabilesc care fapte sunt infractiuni si ce sanctiuni pot fi aplicate.
Legatura strânsa dintre cele doua ramuri ale dreptului public rezulta si din faptul ca drepturile si obligatiile subiectilor din cadrul raportului penal se realizeaza numai prin intermediul raportului procesual penal. Între dreptul si procesual penal si dreptul penal exista legatura dintre
continut (dreptul penal) forma (dreptul procesual penal). Între fapta savârsita si sanctiunea aplicata se interpune întotdeauna un proces penal. Unele institutii juridice au caracter mixt, fiind reglementate atât de normele dreptului penal, cât si de cele ale dreptului procesual penal (plângerea prealabila, regimul minorilor infractori s.a.).

III.Dreptul procesual penal si dreptul procesual civil
Forme ale aceleiasi activitati de judecata sunt reglementate de cele doua ramuri ale dreptului. Aceleasi instante de judecata au competenta sa solutioneze atât cauze penale, cât s i civile, administrative, de familie, de munca.
Justitia se realizeaza atât prin judecarea cauzelor penale, cât si civile.
Între cele doua ramuri de drept se constata numeroase elemente de identitate, acestea putând fi observate în însesi principiile fundamentale care stau la baza procesului penal si civil, precum s i în normele juridice care privesc administrarea probelor, desfasurarea judecatii. Uneori, în procesul penal se exercita si actiunea civila, iar când, din diferite motive, procesul penal este suspendat, partea civila poate parasi procesul penal, apelând la instanta civila pentru satisfacerea pretentiilor sale.
Unele principii ale activitatii judiciare se manifesta aproape identic în ambele procese (principiul legalitatii, aflarii adevarului, garantarea dreptului la aparare, egalitatii în drepturi a tuturor persoanelor s.a.).
Principiile de ordin organizatoric referitoare la activitatea instantelor se regasesc în ambele reglementari (independenta judecatorilor, supunerea lor numai legii, publicitatea, contradictorialitatea si oralitatea sedintelor de judecata, existenta cailor de atac ordinare, dar s i a celor ex traordinare).

IV.Dreptul procesual penal si dreptul civil
Dreptul civil este titularul unor institutii juridice, cum ar fi partea civila, partea responsabila civilmente, actiunea civila, care sunt folosite frecvent si în procesul penal, întrucât numeroase infractiuni produc prejudicii materiale victimelor  si angajeaza raspunderea civila a faptuitorului. Despagubirea se realizeaza, de obicei, pe calea exercitarii actiunii civile în procesul penal.

V.Dreptul procesual penal si dreptul familiei
Legatura dintre ele se manifesta prin intermediul unor institutii cum sunt: chestiunile prealabile, luarea masurilor de ocrotire a minorilor s.a.
Unele infractiuni (abandonul de familie s.a.), care aduc atingere relatiilor de familie, sunt judecate conform normelor procesual penale.

VI.Dreptul procesual penal si dreptul administrativ
O serie de activitati judiciare din sfera procesual penala sunt înfaptuite de organe administrative (înmânarea citatiilor prin intermediul serviciului postal; încheierea unor acte de constatare de catre organele inspectiei de stat si cele ale administratiei publice, executarea mandatului de aducere de catre politie, întocmirea unor acte premergatoare începerii urmaririi penale de catre lucratorii din Ministerul  Internelor s i Reformei Administrative).
Pe lânga litigiile penale s i civile deduse justitiei, pot aparea si situatii de contencios administrativ. Astfel, Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 cuprinde numeroase norme procedurale privind solutionarea cauzelor în contencios administrativ.

VII.Dreptul procesual penal si criminalistica
Procedeele tehnico-stiintifice studiate la criminalistica permit identificarea, relevarea, ridicarea si valorificarea urmelor infractiunilor, care devin
apoi probe în procesul penal.

VIII.Dreptul procesual penal si medicina legala
Solutionarea legala a unor cauze privind viata si integritatea corporala a persoanelor ar fi dificila si, uneori, chiar imposibila fara sprijinul medicinii legale. Necesitatea acestui ajutor a fost resimtita din cele mai vechi timpuri.

IX.Dreptul procesual penal si psihiatria judiciara
Cunostintele specialistilor în psihiatrie sunt necesare pentru a stabili daca persoana care a savârsit infractiunea este sau nu responsabila pentru faptele sale. Ori de câte ori organul judiciar are dubii cu privire la integritatea psihica a faptuitorului  si în cazul savârs irii infractiunilor
intentionate ce au avut ca urmare decesul victimei, legea dispune obligativitatea efectuarii de expertize psihiatrice.
Pentru ca minorul care a savârsit o infractiune s i are vârsta între 14 si 16 ani sa fie tras la raspundere penala, se impune ca organul judiciar sa dovedeasca faptul ca infractiunea a fost savârsita cu discernamânt, fiind necesara, în acest sens, o expertiza psihiatrica.