Prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă (persoane fizice, persoane juridice sau statul).
             Moştenirea este legală în cazul în care transmiterea patrimoniului succesoral are loc in temeiul legii- la persoanele, în ordinea şi în cotele determinate de lege. Ea intervine şi în cazul în care  defunctul nu a dispus prin testament de patrimoniul său pentru caz de moarte sau manifestarea sa de voinţă nu poate produce efecte, în total sau în parte.  Moştenirea este legală şi în cazul în care defunctul a lăsat testament, însă acesta nu cuprinde dispoziţii referitoare la transmiterea patrimoniului suucesoral, ci numai alte dispoziţii.

             Principiul reciprocităţii vocaţiei legale generale la moştenire - guvernează materia moştenirii legale între persoanele fizice. În virtutea acestui principiu dacă o persoană are vocaţie succesorală legală generală la moştenirea lăsată de o altă persoană, atunci şi aceasta din urmă persoană are aceeaşi vocaţie în raport cu prima (sensul pozitiv al principiului). Dacă o persoană nu are vocaţie la mostenirea unei alte  persoane, nici aceasta din urma nu are vocaţie la moştenirea primei (sensul negativ al principiului).

              Principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale legale cunoaşte o singură excepţie: este cazul constatării nulităţii căsătoriei sau a anulării ei prin hotarâre judecatorească intervenită după decesul soţilor sau a unuia dintre ei, constatandu-se că unul dintre ei a fost de bună-credinţa la încheierea căsătoriei declarată nulă sau anulată.

              În acest caz dacă soţul supravietuitor a fost de rea-credinţă el nu va moşteni, în schimb, dacă soţul de bună-credinţă a supravieţuit celuilalt, el va avea vocaţie succesorală. Dacă ambii soţi au fost de bună sau rea-credinţă. Principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale, în sens pozitiv, respectiv negativ,  se restabileste.

             Vocaţia legală concretă.  Pentru ca o persoană să fie chemată efectiv la moştenire în temeiul legii, deci să aibă vocaţie legală concretă, nu este suficient să facă parte din categoria moştenitorilor legali, cu vocaţie generală, ci trebuie să mai fie îndeplinită şi o condiţie negativă, şi anume, să nu fie înlaturată de la moştenire de o altă persoană, cu vocaţie generală, dar chemată de lege în rang preferabil, deci care are şi vocaţie concretă, utilă.

             Pentru stabilirea ordinii de preferintă între rudele defunctului cu vocaţie generală, legea foloseşte două criterii tehnico-juridice: clasa de moştenitori şi gradul de rudenie. Cu ajutorul acestor criterii legea determină vocaţia concreta la moştenire a rudelor defunctului.

                                                              Consilier juridic Andreea Zamfiroiu