Clasificarea conflictelor de muncă

Atât Codul muncii, cât şi Legea nr.


168/1999 clasifică conflictele de muncă în conflicte de interese şi conflicte de drepturi.

Conflictele de interese sunt definite ca acele conflicte de muncă ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă şi care se referă la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor.

Potrivit prevederilor art. 248 alin. (3) din Codul muncii şi ale art. 5 din Legea nr. 168/1999, conflictele de drepturi sunt definite ca acele conflicte de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi sau din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă.

În literatura juridică, în afara acestei clasificări legale operează şi clasificarea conflictelor de muncă în conflicte colective de muncă şi conflicte individuale de muncă.

Corelând cele două clasificări, cu luarea în considerare a definiţiilor legale ale conflictelor de muncă, se poate concluziona că, în timp ce conflictele de drepturi pot fi atât individuale, cât şi colective (după cum au ca obiect drepturile izvorâte din contracte individuale sau de muncă), conflictele de interese pot fi numai colective (întrucât ele nu pot apărea decât în faza negocierii contractelor colective de muncă). Cum este, spre exemplu, cazul funcţionarilor publici a căror activitate nu se desfăşoară pe baza contractelor individuale de muncă.

 Soluţionarea conflictelor de interese

Trăsăturile caracteristice conflictelor de interese sunt:

– se pot ivi numai în faza negocierii contractelor colective de muncă, cu alte cuvinte, numai în faza precontractuală;

– nu pot viza negocierea unui contract individual de muncă (întrucât în această fază nu există între părţi raporturi juridice de muncă);

– au întotdeauna caracter colectiv (adică sunt conflicte colective de muncă), întrucât pot interveni numai la nivel de unitate, grupuri de unităţi,

ramuri de activitate sau la nivel naţional (în cazuri speciale la nivel de subunitate, compartiment sau grup de salariaţi), niciodată însă la nivel individual;

– au ca obiect orice problemă care, în condiţiile legii, este legată de începerea negocierii colective, desfăşurarea acesteia şi încheierea contractelor colective de muncă;

– nu pot avea ca obiect revendicări ale salariaţilor pentru a căror soluţionare este necesară adoptarea unei legi sau a altui act normativ.

Părţile conflictelor de interese sunt:

– salariaţii, reprezentaţi de sindicate, federaţii sau confederaţii sindicale care întrunesc condiţiile de reprezentativitate prevăzute de Legea nr. 130/1996. În cazul în care, în unitate, nu este constituit un sindicat sau sindicatul (ori sindicatele) existent nu este reprezentativ, salariaţii vor fi reprezentaţi într-un conflict de interese de aceleaşi persoane pe care le-au ales să îi reprezinte la negocierea colectivă [art. 10 alin. (2) din Legea nr. 168/1999];

– angajatorul, sau, după caz, organizaţiile patronale reprezentative în condiţiile Legii nr. 130/1996.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 168/1999, regulile prezentate mai sus se aplică şi în cazul unor conflicte de interese declanşate la nivelul subunităţilor, al compartimentelor sau grupurilor de salariaţi care exercită aceeaşi profesie în aceeaşi unitate.

Declanşarea conflictului de interese

Potrivit prevederilor art. 12 din Legea nr. 168/1999, conflictele de interese se pot declanşa în următoarele situaţii:

a) unitatea refuză să înceapă negocierea unui nou contract colectiv de muncă, în condiţiile în care nu are încheiat un contract colectiv de muncă sau contractul colectiv de muncă anterior a încetat;

b) unitatea nu acceptă revendicările formulate de salariaţi;

c) unitatea refuză nejustificat semnarea contractului colectiv de muncă, cu toate că negocierile colective au fost definitivate;

d) unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă5.

Nu se pot declara conflicte de interese pe durata valabilităţii unui contract colectiv de muncă, cu excepţia situaţiei în care unitatea nu îşi respectă obligaţia de a începe negocierea anuală obligatorie (chiar dacă aceasta nu presupune încheierea unui nou contract colectiv de muncă, ci doar armonizarea unora dintre clauzele contractuale, eventual printr-un act adiţional la contractul colectiv de muncă).

Concilierea

Concilierea conflictelor de interese este reglementată la art. 17 – 25 din Legea nr. 168/1999 şi este o fază obligatorie în procedura de soluţionare a conflictelor de interese.

Potrivit legii, în cazul în care conflictul de interese a fost declanşat, sindicatul reprezentativ sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor sesizează Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, prin organele sale teritoriale – direcţiile teritoriale de dialog, familie şi solidaritate socială.

Direcţia teritorială în cauză va înregistra sesizarea, urmând ca, în termen de 24 de ore, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei să desemneze un delegat pentru a participa la concilierea conflictului de interese.

Sesizarea trebuie să conţină cel puţin următoarele menţiuni:

a) unitatea la care s-a declanşat conflictul de interese, cu indicarea sediului şi a numelui conducătorului ei;

b) obiectivul conflictului de interese şi motivarea acestuia;

c) dovada îndeplinirii cerinţelor legale privind procedura prealabilă declanşării conflictului de interese;

d) indicarea persoanelor delegate să reprezinte la conciliere sindicatul reprezentativ sau, după caz, salariaţii.

Delegatul ministerului are următoarele obligaţii legale:

– să comunice unităţii sesizarea, în termen de 48 de ore de la desemnarea sa;

– să convoace părţile pentru conciliere, într-un termen ce nu poate depăşi 7 zile de la înregistrarea sesizării.

Pentru susţinerea intereselor lor la conciliere, sindicatele reprezentative sau, după caz, salariaţii aleg o delegaţie, formată din 2 – 5 persoane, care va fi împuternicită în scris să participe la conciliere. Din această delegaţie pot face parte şi reprezentanţi ai federaţiei ori confederaţiei sindicale la care este afiliat sindicatul în cauză.

Condiţiile legale pentru ca o persoană să poată fi membru al delegaţiei sunt:

a) vârsta de cel puţin 21 de ani;

b) calitatea de salariat al unităţii sau de reprezentant al federaţiei ori confederaţiei sindicale la care sindicatul ce organizează conflictul de interese este afiliat;

c) să nu fi fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în mod expres la art. 87 din Legea nr. 168/1999.

În cazul în care, în urma dezbaterilor, se ajunge la un acord cu privire la soluţionarea revendicărilor formulate, părţile vor definitiva contractul colectiv de muncă, conflictul de interese fiind astfel încheiat.

În situaţiile în care acordul cu privire la soluţionarea conflictului de interese este numai parţial, în procesul-verbal se vor consemna revendicările asupra cărora s-a realizat acordul şi cele rămase nesoluţionate.

În cazul în care salariaţii nu sunt de acord cu soluţionarea parţială a revendicărilor, conflictul de interese va continua, fără însă a putea fi reluate revendicările asupra cărora s-a căzut de acord.

De asemenea, conflictul de interese va continua şi în cazul în care nu s-a realizat un acord asupra revendicărilor salariaţilor.

Medierea este o fază posibilă (opţională) în soluţionarea conflictelor de interese (spre deosebire de conciliere). Ea constă în încercarea unei persoane autorizate, aleasă de comun acord de către părţi, de a soluţiona conflictul de interese cu respectarea procedurii stabilite prin contractul colectiv unic la nivel naţional.

Mediatorii sunt numiţi anual de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, cu acordul Consiliului Economic şi Social (art. 27 din lege). Dintre aceste persoane, părţile îşi aleg de comun acord mediatorul pentru conflictul de interese pe care îl au. Mediatorul ales, după acceptarea medierii, pe baza datelor şi informaţiilor puse la dispoziţie de către părţile în conflict, într-un termen ce nu poate depăşi 30 de zile de la data acceptării misiunii, va propune rezolvarea diferendelor dintre părţi.

La încheierea misiunii, mediatorul întocmeşte un raport cu soluţiile propuse şi eventualele revendicări rămase nesoluţionate, pe care îl trimite fiecărei părţi şi Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Pentru activitatea depusă, mediatorul primeşte un onorariu, stabilit de comun acord cu părţile aflate în conflict (onorariu, pe care acestea îl depun de la data începerii procedurii de mediere, la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei).

Dacă revendicările au fost soluţionate integral, conflictul de interese încetează, iar dacă au mai rămas revendicări nesoluţionate, salariaţii vor decide asupra încetării sau continuării conflictului.

Arbitrajul

Conform prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 168/1999, pe întreaga durată a conflictului de interese părţile aflate în conflict pot hotărî prin consens ca revendicările formulate să fie supuse arbitrajului unei comisii.

O primă concluzie care se desprinde este că arbitrajul constituie o altă fază facultativă în soluţionarea conflictelor de interese, la care părţile pot recurge oricând7 pe timpul desfăşurării conflictului de interese.

O altă concluzie este că hotărârile de arbitraj sunt obligatorii pentru părţi şi completează contractele colective de muncă [art. 32 alin. (2) din Legea nr. 168/1999]. Salariaţii care au apelat la arbitraj, practic, au renunţat la posibilitatea declanşării grevei sau, după caz, la continuarea acesteia (în situaţia în care au recurs la arbitraj pe timpul desfăşurării grevei).

Nu se poate recurge la arbitraj înaintea concilierii care este o fază obligatorie în soluţionarea conflictelor de interese.

Potrivit prevederilor Legii nr. 168/1999, comisia de arbitraj se compune din trei arbitri. Fiecare dintre părţile aflate în conflict, precum şi Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei vor desemna câte un arbitru în comisie. Reprezentantul ministerului va fi desemnat dintr-o listă de persoane stabilite anual prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, dintre specialiştii în domeniul economic, tehnic, juridic şi din alte profesii, cu acordul Consiliului Economic şi Social.

Procedura de lucru a comisiei de arbitraj este stabilită printr-un regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului justiţiei (art. 36 din legea nr. 168/1999).

În termen de 3 zile de la primirea documentaţiei privind conflictul de interese în cauză, comisia de arbitraj convoacă părţile şi dezbate împreună cu acestea conflictul de interese, pe baza dispoziţiilor legale şi a prevederilor contractelor colective de muncă aplicabile.

În termen de 5 zile de la încheierea dezbaterilor, comisia se va pronunţa printr-o hotărâre irevocabilă, care practic stinge conflictul de interese. Hotărârea, motivată, se comunică părţilor, în termen de 24 de ore de la pronunţare.