Principalul subiect de drept al contractului de transport este întreprinderea care se angajează să efectueze deplasarea de persoane sau strămutarea de bunuri, numită cărăuş.


Această obligaţie constituie prestaţia caracteristică în materie.
Însuşirile care îl individualizează pe cărăuş sunt arătate de art.413 alin.2 Cod comercial: "se numeşte cărăuş persoana care îşi ia însărcinarea ca, într-un mod oarecare, să transporte sau să facă a se transporta un obiect oarecare”.

Această definiţie foloseşte denumirea de cărăuş în două sensuri:
– mai întâi se are în vedere întreprinderea care, prin contractul de transport, îşi asumă obligaţia de a executa deplasarea de persoane sau strămutarea de bunuri în nume propriu şi cu mijloacele de transport din dotare;
– apoi atribuie calitatea de cărăuş şi întreprinderii care „face să se transporte mărfuri” (aşa-numitele transporturi succesive).

În orice transport de persoane, contractantul cărăuşului este călătorul (pasagerul). Calitatea sa de profesionist sau neprofesionist nu exercită nici o influenţă asupra raporturilor juridice dintre părţi.
Contractul de transport îşi menţine în toate cazurile caracteristicile unui act obiectiv de comerţ datorită faptului că prestatorul de servicii, cărăuşul, are calitatea de comerciant.

 

În contractele care au ca obiect strămutarea de mărfuri, contractantul cărăuşului este, de regulă, expeditorul, denumit, de asemenea, încărcător sau predător.
Adesea, în locul expeditorului acţionează pentru încheierea contractului de transport, mandatarul sau comisionarul său.
Dacă expeditorul recurge la mijlocirea unui comisionar, situaţia se schimbă.
Comisionarul, denumit şi expediţionar, încheie contractul de transport în nume propriu, fiind direct obligat faţă de cărăuş ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie.

 

Prin încheierea contractului de transport, expeditorul urmăreşte deplasarea mărfurilor către un terţ – destinatar, îndeplinindu-şi o obligaţie faţă de acesta prin intermediul cărăuşului.
Obligaţia expeditorului faţă de terţul – destinatar îşi are izvorul într-un contract de furnizare, vânzare-cumpărare …, deci într-un act juridic preexistent contractului de transport, faţă de care cărăuşul este complet străin.
În faza finală de executare a contractului de transport, apare cu titlu de creditor al transportului o persoană străină de părţile care au încheiat contractul şi anume – destinatarul. Este posibil ca destinatar să fie însuşi expeditorul, dar de cele mai multe ori este un terţ, beneficiar al transportului.
Poziţia specială pe care o ocupă destinatarul, prin drepturile pe care le dobândeşte prin executarea unui contract la a cărei încheiere nu a participat, a constituit şi constituie obiect de controversă în literatura juridică:
Potrivit tezei gestiunii de afaceri, se susţine că transportatorul acţionează în interesul destinatarului (negotiorum gestor).
Punctul de vedere arătat suscită rezerve deoarece, în conformitate cu art.987 C.civ., iniţiativa gestiunii de afaceri în favoarea unei terţe persoane aparţine în mod normal gestorului. Or, în transportul de mărfuri iniţiativa încheierii contractului revine expeditorului, şi nu cărăuşului, iar drepturile destinatarului faţă de cărăuş sunt condiţionate, în principiu, de
ajungerea mărfii la destinaţie.
O altă concepţie explică poziţia juridică a destinatarului în temeiul unei cesiuni de drepturi. Se susţine în acest sens că expeditorul, în calitate de cedent, transmite drepturile ce decurg din contractul de transport în favoarea destinatarului care devine astfel cesionar.
Soluţia îl defavorizează pe destinatar, deoarece orice excepţie pe care o ridică cărăuşul împotriva expeditorului este valorificată şi împotriva destinatarului.
O parte însemnată a literaturii de specialitate consideră că drepturile destinatarului derivă dintr-o stipulaţie pentru altul. În cadrul acestei operaţiuni expeditorul este stipulant, cărăuşul deţine poziţia de promitent, iar destinatarul de terţ beneficiar. Se obiectează că stipulaţia pentru altul produce efectul de a crea drepturi în favoarea terţului beneficiar, nu şi obligaţii.
Or, în cadrul contractului de transport, destinatarul poate fi ţinut să suporte, integral sau parţial, costul pentru deplasarea mărfii.
Drepturile destinatarului, deşi se nasc de la data perfectării contractului de transport, sunt suspendate până la sosirea mărfii la destinaţie.
Pe de altă parte, expeditorul poate revoca drepturile destinatarului, înlocuindu-l cu un alt destinatar, în timpul parcursului pe care îl străbate încărcătura.