Condiţiile care favorizează putrefacţia sunt:
− temperatura = între 20 şi 35 grade C; sub 20 grade C putrefacţia încetineşte, iar la 0 grade C este oprită; temperaturile ridicate, prin distrugerea bacteriilor de putrefacţie inhibă procesul putrefacţiei şi favorizează apariţia mumificării;
− ventilaţia bună (abundenţa de O2);
− umiditatea.



Reguli de apreciere cronologică a putrefacţiei:
− cifra care indică zilele iarna, indică orele vara (regula Devergie);
− putrefacţia începe în a 2-a zi de vară şi în a 8-a zi de iarnă; putrefacţia este întârziată cu 1 lună faţă de vară (regula Laccasagne);
− 1 săptămână de putrefacţie în aer = 2 săptămâni de putrefacţie în apă = 8 săptămâni de putrefacţie în sol (regula lui Caspers).

2. Distrugerea cadavrului de către:
− vieţuitoare (animale, insecte etc.); spre exemplu, în lunile calde (aprilie-octombrie), la câteva ore de la deces, pe cadavrele
descoperite se pot observa ouă de muşte: musca albastră, apoi musca verde (musca de cameră nu depune ouă pe cadavru) sub forma unor grămezi gălbui-albicioase, („scrumul de ţigară”); după 8-25 ore din ouă ies larvele care sapă în profunzime conferind pielii un aspect ciuruit.
Deoarece muştele îşi depun ouăle în cursul după-amiezii prezenţa ouălelor pe cadavru orientează asupra faptului că „peste cadavru a trecut o noapte.”
− om, în mod intenţionat sau accidental, prin metode fizice (incinerarea), chimice (substanţe caustice) sau mecanice prin depesaj.

B. Modificări semiconservatoare; cadavrul mai poate fi identificat şi eventualele leziuni traumatice (externe) mai pot fi recunoscute, dar cu oarecare dificultate. În rândul manifestărilor semiconservatoare se descrie adipoceara (saponificarea sau săpunul de cadavru). Acest fenomen cadaveric tardiv apare, după putrefacţie, care macerează pielea şi permite contactul apei cu ţesutul adipos (gras); formarea săpunului de cadavru inhibă putrefacţia.
Condiţiile de mediu prielnice saponificării:
– mediu umed (bălţi, lacuri, latrine etc.);
– oxigen în cantitate redusă (absent);
– temperatură ridicată.
Saponificarea care începe după 3-4 săptămâni, la copii şi după aproximativ 4 săptămâni la adult (la suprafaţă) şi se termină, la copil în 3-4 luni iar la adult după 8-10 sau chiar 12 luni modifică aspectul cadavrului care apare acoperit (în totalitate sau parţial) de o substanţă alb-cenuşie sau alb-gălbuie, de consistenţă scăzută, unsuroasă, gelatinoasă, cu miros de brânză râncedă; în contact cu aerul adipoceara se usucă, devine sfărâmicioasă, cu aspect grunjos, cenuşiu, iar în timp capătă tentă negricioasă.

C. Modificări conservatoare:
1. Naturale

 

a) mumificarea, presupune deshidratarea generalizată a cadavrului; se produce în condiţii de mediu favorabile reprezentate prin:
– temperatură crescută;
– ventilaţie bună;
– umiditate scăzută sau absentă.
Cadavrul unui adult se mumifică în 1-3 luni şi capătă un aspect uscat, de volum redus, cu pielea încreţită, de consistenţă crescută şi o coloraţie cafenie-castanie (pergamentat).

 

b) lignifierea sau tăbăcirea, este o formă particulară de mumifiere ce se produce în mediile bogate în acid tanic şi humic, cu reacţie acidă puternică (mlaştini acide, terenurile de turbă); cadavrul este de volum redus cu pielea dură, brună (= cadavrul lemnos).

 

c) pietrificarea = mineralizarea; se produce prin mineralizare postmortem (cu săruri de calciu); se întâlneşte în special la feţii morţi
şi retenţionaţi intrauterin (litopedion = pietrificarea în întregime a fătului).

 

d) congelarea (îngheţarea):
– cadavrul se păstrează pe perioade indefinite;
– după dezgheţare putrefacţia avansează foarte rapid;
– lividităţile cadaverice sunt roşii-aprinse;
– pielea nu se mobilizează pe planurile subiacente, cu care formează un bloc rigid.

 

2. Artificiale
– menţinerea în camere frigorifice;
– îmbălsămarea;
– plastifierea.