|
Written by Administrator
|
|
Wednesday, 06 February 2008 |
Formele societăţilor comerciale prevăzute de lege
În conformitate cu art. 2 din Legea nr. 31/1990, în România societăţile comerciale trebuie să fie organizate în una din următoarele forme:
–Societate comercială în nume colectiv (S.N.C);
–Societate comercială în comandită simplă (S.C.S.);
–Societate comercială în comandită pe acţiuni (S.C.A.);
–Societate comercială pe acţiuni (S.A.);
–Societate comercială cu răspundere limitată (S.R.L.). |
|
Last Updated ( Friday, 08 February 2008 )
|
|
Read more...
|
|
|
Written by Administrator
|
|
Wednesday, 06 February 2008 |
|
Subiectele de drept ce deţin calitatea de părţi contractante în cadrul unui transport diferă după cum acesta priveşte persoane sau mărfuri.
În transportul de persoane contractul se încheie şi se execută în raporturile dintre cărăuş şi călător (pasager).
Trecând la strămutarea de bunuri, încheierea contractului de transport are loc între expeditor şi cărăuş; la destinaţie însă, de cele mai multe ori, eliberarea încărcăturii intervine faţă de o terţă persoană, destinatarul care o ia în primire.
În materie de transporturi deosebim, aşadar, o parte contractantă invariabilă, care este cărăuşul, şi o alta care diferă în funcţie de obiectul juridic al operaţiunii efectuate şi care poate fi călătorul, expeditorul, destinatarul. |
|
Last Updated ( Thursday, 07 February 2008 )
|
|
Read more...
|
|
|
Written by Administrator
|
|
Wednesday, 06 February 2008 |
|
Trăsăturile caracteristice conflictelor de interese sunt:
– se pot ivi numai în faza negocierii contractelor colective de muncă, cu alte cuvinte, numai în faza precontractuală;
– nu pot viza negocierea unui contract individual de muncă (întrucât în această fază nu există între părţi raporturi juridice de muncă);
– au întotdeauna caracter colectiv (adică sunt conflicte colective de muncă), întrucât pot interveni numai la nivel de unitate, grupuri de unităţi, ramuri de activitate sau la nivel naţional (în cazuri speciale la nivel de subunitate, compartiment sau grup de salariaţi), niciodată însă la nivel individual;
– au ca obiect orice problemă care, în condiţiile legii, este legată de începerea negocierii colective, desfăşurarea acesteia şi încheierea contractelor colective de muncă;
– nu pot avea ca obiect revendicări ale salariaţilor pentru a căror soluţionare este necesară adoptarea unei legi sau a altui act normativ. |
|
Last Updated ( Thursday, 07 February 2008 )
|
|
Read more...
|
|
|
Written by Administrator
|
|
Tuesday, 05 February 2008 |
|
Societăţile comerciale se deosebesc de alte forme asociative cu care prezintă anumite asemănări, cum ar fi societatea civilă, asociaţia în participaţiune, asociaţiile şi fundaţiile.
A. Societatea civilă şi societatea comercială
Societatea civilă, definită de art. 1491, C. civ., se aseamănă cu societatea comercială prin faptul că ambele sunt forme asociative, care au la bază un contract de societate, prin care două sau mai multe persoane pun anumite bunuri în comun, în scopul de a împărţi foloasele.
Deosebirile între societatea civilă de societatea comercială sunt multiple:
|
|
Last Updated ( Wednesday, 06 February 2008 )
|
|
Read more...
|
|
|
Written by Administrator
|
|
Tuesday, 05 February 2008 |
|
Din momentul în care au fost încheiate, semnate şi înregistrate legal (ceea ce presupune inclusiv verificarea legalităţii clauzelor
contractuale de către organele abilitate, în speţă cele la care se depun contractele în vederea înregistrării) contractele colective de muncă produc efecte juridice întocmai ca un act normativ. Neîndeplinirea obligaţiilor asumate poate atrage răspunderea părţii care se face vinovată de acest lucru. Angajarea răspunderii se poate face ca urmare a hotărârii instanţei competente în soluţionarea unui conflict de drepturi (nu de interese), întrucât, odată finalizată negocierea colectivă printr-un contract colectiv de muncă, interesele părţilor devin drepturi şi obligaţii ale părţilor, materializate în clauze contractuale.
|
|
Last Updated ( Thursday, 07 February 2008 )
|
|
Read more...
|
|
|
Written by Administrator
|
|
Monday, 04 February 2008 |
|
1. Definiţie Contractul de transport este acel contract prin care o parte, cărăuşul profesionist, se obligă, în schimbul unei remuneraţii, să efectueze o deplasare de persoane sau de bunuri pe o anumită distanţă cu un vehicul corespunzător.
În conformitate cu art.1470 pct.2 Cod civil, contractul de transport se încadrează în sfera locaţiunii de lucrări (locatia operis faciendi).
Această definiţie provenită din dreptul roman nu mai corespunde situaţiei în prezent. A reduce contractul de transport la o simplă închiriere înseamnă a-i deforma semnificaţia, contractul de transport fiind cu adevărat o locaţiune de servicii.
Astăzi se face o deosebire netă între executarea de lucrări, materializate în variate forme ale contractului de antrepriză, şi prestările de servicii, care înglobează în sfera lor, în mod firesc, şi contractul de transport.
Cărăuşul, se angajează în principal ca, prin activitatea pe care o desfăşoară, să strămute persoane (călători) sau obiecte (mărfuri, bagaje) de la locul de pornire la cel de destinaţie.
Este prestaţia de bază în cadrul executării contractului. Ea se întregeşte în mod necesar cu altele adiacente, îndeosebi cu paza lucrurilor supuse deplasării.
|
|
Last Updated ( Wednesday, 06 February 2008 )
|
|
Read more...
|
|
|
Blog 
