Intrecerile prijeluite de inaugurare a Colosseumului au durat 100 de zile si nopti, in tipul carora mii de animale si de gladiatori au fost angajati in lupte. Termenul de Closseum provine de la statuia colosala – de 36 de metrii – care il reprezinta pe Nero in chip de zeu al soarelui, adinioara amplasata langa amfiteatru, demolata ulterior. Nu numai statuia, dar si amfiteatrul era o priveliste grandioasa.

 

Colosseumul ramane cea mai vestita si mai mare arena construita vreodata de catre romani. In forma de elipsa, cu axa mare de 150 m, avea un perimetru de 520 m si o inaltime de 55 m, oferind locuri pentru aproximativ 50.000 spectatori. Fundatia pe care a fost construit avea 12 metri grosime.

 

Sa cladesti asa ceva, era chiar pentru neintrecutii constructori romani o adevarata provocare. A necesitat – printre nenumarate alte materiale de constructie – zeci de mii de tone de marmura si aproate 300 tone de fier pentru a lega blocurile unul de celalalt. Ca un precedent la materialele prefabricate moderne, multe dintre partile componente ale Colosseumului au fost construite in alta parte si aduse la locul construirii arenei pentru asamblare.

 

Aceasta metoda a permis un ritm accelerat de lucru care a dus la construirea edificiului in numai 7 ani. Daca pentru muncile brute este de presupus sa fi folositi sclavii, precizia finisajelor si varietatea materialelor folosite indica fara nici un dubiu ca au fost executate de catre meseriasii specializati.

 

Cladirea Colosseumului avea patru etaje. Primele trei contineau 80 de arcade perfect simetrice, fiecare dintre ele fiind impodobite cu cate o statuie, iar al patrulea avea prevazute in pereti ferestre mari si rectangulare. Zidurile exterioare erau acoperite cu un material pe baza de carbonat de calciu, numit travertina (de culoare crem), peretii interiori din tufa (o roca silicioasa), iar tavanul dintrun soi de beton.

 

Podeaua arenei era construita din lemn si era acoperita cu nisip. Marginile arenei erau delimitate de plase inalte cu varfurile ascutite in partea de sus pentru a preveni atacarea spectatorilor de catre animalele din arena, scapate de sub control. Pornind de la ruinile Colosseumului, arheologii au putut reconstitui modul de desfasurare al luptelor. In dedesubtul arenei exista un labirint de tuneluri continand celule si custi, unde gladiatorii si animalele isi asteptau randul pentru a aparea in arena.

 

Exista pana si un lift care ii urca pana la nivelul arenei. Tot in zona subterana erau depozitate armele gladiatorilor, echipamentele si decorurile folosite ci prilejul luptelor. In ceea ce priveste tribunele, locurile cele mai bune erau din marmura si se gaseau in primele 20 de randuri, (primul rand inaltat la mai putin de 5 metri deasupra arenei), fiind rezevate aristocratilor de rang inalt. A doua zona era destinata clasei de mijloc, in timp ce a treia era rezervata sclavilor si strainilor.

 

In sfarsit, ultima zona era pentru femei si saraci, care stateau pe banchete din lemn, in spatele unei colonade cu acoperis plat. Colosseumul avea, ca si Circus Maximus, multe intrari si iesiri pentru accesul lejer al unei mari mase de spectatori, in plus, era prevazut si cu rampe inclinate, precum stadioanele moderne de atletism (toate cele 50.000 de locuri ale Colosseumului puteau fi ocupate in mai putin de 15 min.). Colosseumul era prevazut cu un gen copertina (velarium) care acopera partial arena, aparand spectatorii de soare sau ploaie.