taj mahal

love

Taj-Mahal-ul a fost construit de al cincilea imparat mogul, Shah Jahan, in memoria celei de-a doua sotii Muntaz Mahal, printesa persana musulmana. Imparateasa a murit dupa nasterea celui de-al 14-lea copil, alaturi de sotul sau, in timpul campaniei de zdrobire a rebeliunilor din Burhanpur.

Moartea ei l-a afectat intr-atat pe imparat incat parul i-a albit in numai cateva luni. Inainte de ultima suflare Mumtaz l-a rugat pe imparat patru lucruri:sa-i construiasca un mormant, sa se recasatoreasca, sa-si iubeasca fiii, si sa-i viziteze mormantul la aniversare.

Constructia Taj-Mahal-ului a demarat in 1631 si a durat 22 de ani. Se spune ca 20 de mii de oameni ar fi fost trimisi sa munceasca aici. Materialele erau aduse din intreaga Indie si din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei "flote" ce numara 1000 de elefanti. Proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa, Taj-Mahal-ul a devenit "simbolul dragostei eterne".

Cladirea "rasare" din peisajul roscat, asezata fiind pe o terasa de marmura alba care pune in evidenta uriasul dom si cele patru minarete. Ansamblul inchide in interior o gradina deosebita de frumoasa cu fantani arteziene, iar aleea principala, care porneste de la intrarea impozanta, este strajuita de arbori ornamentali.

Complexul mai cuprinde in afara de palatul propriu-zis si doua moscheie construite in acelasi stil inconfundabil. Inauntrul domului se afla sicriul imparatesei incrustat cu pietre pretioase. Atat de stralucitoare sunt interioarele incat au fost descrise ca fiind "proiectate de uriasi si finisate de bijutieri". Singurul obiect asimetric din interiorul domului este sicriul imparatului ca re a fost construit de cel al reginei, cativa ani mai tarziu. Imparatu a fost detronat de unul dintre fii sai si incarcerat in fortul din Agra.

In timpul celor 8 ani de prizonierat, imparatul putea sa vada "lacrima" imaculata a Taj-ului.
Monument al dragostei trainice Taj-Mahal-ul are multe locuri ce se ascund ochilor vizitatorilor grabiti. Baza rectangulata a cladirii este ea insasi un simbol. Poarta principala se asemana unui voal, pe care femeiile Indiei il poarta in noaptea nuntii.

Culorile ansamblului se schimba de la ora la ora si de la anotimp la anotimp asa incat Taj-Mahanul si mormantul pe care il gazduieste nu sunt niciodata la fel. La rasarit intreg ansamblul pare roz iar seara alb-galbui datorita pietrelor pretioase incrustate in marmura. Schimbarea culorilor se spune ca este simbolul starii de spirit a femeilor.